Material publicat în săptămânalul ProSport, distribuit în fiecare marți, împreună cu Ziarul Financiar.
România este campioană mondială de junioare la handbal, titlu cucerit în august în Macedonia, semn că în sectorul juvenil s-a lucrat foarte bine în ultimii ani. Lotul a fost format din jucătoare provenite de la Centrul Național de Excelență, Cluburi Sportive Școlare, Licee cu Programe Sportive și cluburi private.
Această ultimă categorie de entități sportive stârnește însă curiozitatea, având în vedere că în handbal nu prea se câștigă bani prin vânzarea jucătorilor. Și totuși, cum se întreține o școală privată de handbal? „Foarte greu! Vă spun sincer, dacă știam ce mă așteaptă când am început, nu mă apucam. Oricine mă întreabă la ora asta, dacă să deschidă o școală de handbal, îl sfătuiesc să nu se apuce dacă nu are în spate bani mulți. Să nu vă gândiți la sume foarte mari, dar pentru mine înseamnă ceva”, este prima reacție a lui Maximilian Gavrilă, director-antrenor la ASC Șc. Gen. 181 SPP București, club care a avut-o în lotul campioanei mondiale pe Dana Abed-Kader.
IDEEA, NĂ‚SCUTĂ‚ ÎNTR-O ȘCOALĂ‚ GENERALĂ‚
Pentru acest studiu de caz, ProSport a ales ASC Șc. Gen 181 SPP București, având în vedere că gruparea câștigă anual titluri naționale la junioare. Mai mult, în primăvară și-a adjudecat ambele medalii de aur la junioare I și II, o situație mai rar întâlnită în istoria Campionatelor Naționale de juniori. Ideea înființării clubului a plecat în 2006 dintr-o școală generală, cea care se regăsește și în denumirea acestuia. „M-am apucat să fac handbal cu niște fetițe din Școala 181, am vrut să clădesc o echipă pentru Olimpiada Națională a Sportului Școlar. Eram director și profesor în Șc. Gen. 181. Am și o fetiță născută în 1995 (n.r. – Maria) care m-a «omorât» să o dau la handbal. Am preferat să nu o dau la altcineva, mai ales că eram și cam departe de centrul Bucureștiului, în cartierul Bucureștii Noi. Ne-am înscris la Campionatul Municipal un an, după care am vrut să participăm și la Campionatul Național. Aveam câteva fetițe deosebite și cu calități, drept dovadă că au și ajuns în Liga Națională în acest moment. Îmi trebuia să am forma juridică, să am un club sportiv cu CIS (n.r. – Certificat de Identitate Sportivă) de la MTS pentru a participa. Școala și cu Inspectoratul nu au vrut la momentul respectiv să facem demersurile, să mergem pe aceeași structură”, ne-a relatat Maximilian Gavrilă. Astfel, el a hotărât să înființeze un club privat: „Nu este o Societate Comercială. Este, de fapt, o Fundație non-profit, cu CIS de la Ministerul Tineretului și Sportului”.
DE LA O GRUPĂ‚ DE COPII, LA O ECHIPĂ‚ DE DIVIZIA A
La început, ASC Șc. Gen 181 SPP București a început cu o grupă de copii, iar ulterior a pus bazele a două noi grupe, în sistem piramidal. „În primii 4 ani a fost bine și frumos, nu au fost cheltuieli foarte mari. Baremuri de arbitraj, echipament, mingi, chirie sală. Fetele însă au început să crească și pentru a le ajuta să facă pasul și către senioare, am înscris clubul și în Divizia A (n.r. liga a doua valorică). Cheltuielile au început să se mărească, am avut și «ghinionul» că am beneficiat de echipe bune și ne-am calificat la turnee semifinale și finale, am ieșit și campioni naționali. Pretențiile au crescut și din partea mea și din partea sportivelor, a trebuit să le oferim condiții foarte bune pentru că fără muncă nu se poate, asta este foarte clar. Să ai un cantonament vara, cu 40 de copii la mare, și unul iarna tot cu 40 de copii la munte, presupune anumite costuri”, a susținut Gavrilă.
85 DE LEI PE ZI DE JUCĂ‚TOARE ÎN DEPLASARE
Când a venit vorba de bani, de taxe, directorul ASC Șc. Gen. 181 SPP București a făcut din start o precizare: „Suntem unul dintre puținele cluburi private din România care nu percepe niciun fel de taxă. Eu nu iau nici taxă lunară, nici de arbitraj, nici de echipament, nici de clister, de niciun fel”.
Și atunci, cum a reușit un director de Școală Generală să susțină un club de handbal? „Am fost ajutat de mai mulți sponsori, de prieteni. M-au ajutat necondițonat fără să‑mi pună nicio condiție. De altfel, aștept pe oricine dorește să ajute școala financiar să mi se alăture”, a răspuns Gavrilă.
Cu trei echipe de junioare și una în Divizia A, Șc. Gen. 181 cheltuie între 150.000 și 200.000 de lei pe an. „Noi ne programăm să cheltuim o sumă, dar de fapt nu prea facem față, aproape mereu depășim. Oriunde te-ai duce la ora asta în țară, sub 85 de lei barem pentru cazare și masă pe zi nu prea găsești. Mergem cu un lot de 14 jucătoare, nu 16, cât ne permite regulamentul, plus doi antrenori și șoferul, gândiți-vă cam cât ne costă o deplasare. În plus, văd că federația ne răsfață la meciuri cu arbitri din alte localități, ceea ce înseamnă alte cheltuieli foarte mari. Spre exemplu, am avut meci cu o echipă din București fără pretenții, Spartac, și am avut delegat arbitru de la Sibiu”, a spus Gavrilă, care a făcut și o dezvăluire interesantă.
Pentru a evita niște cheltuieli suplimentare, el și-a transformat casa într-un cămin: „Personal, am ținut șase fete din provincie, casă-masă. Era mai simplu așa pentru că și cheltuielile erau mai mici. La un moment dat, când ele au crescut, știți cum este, la 17-18 ani, au simțit nevoia să fie puțin mai libere și atunci s-au mai mutat”.
30.000 DE EURO PENTRU PROMOVAREA UNOR HANDBALISTE
O școală privată de handbal nu poate fi văzută ca pe o afacere, afirmă Maximilian Gavrilă, cel puțin „nu cum am procedat eu”. „O afacere se face în alte condiții. Dacă nu se percep taxe și nu se ajustează cheltuielile nu va fi un business pentru că banii pe care îi investești nu poți să-i câștigi înapoi. Există pierdere, asta este clar”, a mai spus directorul-antrenor.
Și totuși, ASC Șc. Gen. 181 SPP București a reușit în vară să câștige aproximativ 30.000 de euro prin promovarea unor jucătoare în Liga Națională. Zamfirescu (handbalistă transferată de HCM Baia Mare și împrumutată la SCM Craiova), Chiricuță, Grigoraș, Dăscălete și Cioca, ultima ajunsă în Bundesliga, la Bad Wildungen, sunt printre cele mai importante jucătoare crescute în club și ajunse la nivelul primelor ligi. Iar banii obținuți în schimbul lor vor ajuta Școala să țină ștacheta sus și în următorul sezon. Cel puțin aceasta este intenția lui Gavrilă, care are totuși de rezolvat o altă problemă spinoasă, cea a jucătoarelor atrase de proiectul CSM București.
ȘCOALĂ‚ PRIVATĂ‚ DE HANDBAL = PASIUNE
În vară, generația ’95, cea cu care ASC Șc. Gen. 181 SPP București a pornit la drum, a terminat junioratul, astfel că vârful de lance al grupării a devenit echipa campioanei mondiale Dana Abed-Kader. Clubul a ajuns la un standard ridicat după ce a câștigat nu mai puțin de 7 titluri naționale, astfel că selecția este puțin mai riguroasă. „Cine vine la noi trebuie să dispună de anumite calități fizice, pentru că la acest capitol avem probleme, în general. Handbal îi învățăm noi pe copii”, a precizat Gavrilă, care antrenează la club alături de soția lui.
Alți doi tehnicieni cu care a colaborat au plecat în vară, unul chiar la CSM București (Lazăr Mihalache). „La ora asta nu mai primesc orice pentru că nu mai pot să fac față. Atât eu, cât și soția avem alte job-uri, handbalul este pentru noi doar un hobby”, a menționat Gavrilă. De fapt, ideea în sine de a deține o școală privată de handbal în România, în condițiile unei legislații care nu prea ajută sportul, presupune în primul rând foarte multă pasiune.
7 titluri de campioană națională a cucerit ASC Șc. Gen. 181 SPP București în ultimii șase ani
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER